S-a aflat imediat în sat că Sandu a Popii s-a dus s-o ceară de muiere pe Zamfira și că ea a recunoscut că nu mai e fată de multă vreme. Și oamenii au râs de Sandu că a fost respins și o vorbeau pe la spate pe Zamfira. Dar ei nu-i păsa de gura lumii. De atunci n-a mai avut zile bune nici cu mamă-sa. Bătrâna o ocăra că de ce nu mai e fată și că de ce i-a cedat lui Ion. Că uite, Ion e mort în război sau dispărut și nici un alt flăcău din sat n-o mai vrea. Și așa a trecut timpul. A fost foametea aia grea din ’46 și șapte ani de când Zamfira n-a mai avut nici o veste de la Ion al ei. Timpul a trecut chinuitor de încet. Pe plan politic lucrurile se precipitau cu repeziciune. Regele Mihai este silit să abdice, iar guvernul condus de Petru Groza preia puterea. România devine Republica Populară Română. Începe naționalizarea și colectivizarea. Oamenii din sat o considerau pe Zamfira o nebună. Chiar și ea începea să creadă că omul ei e mort. A dat acatiste la biserică și l-a pomenit des în rugăciunile ei zilnice. Întotdeauna, înainte să intre în biserică, la liturghie, aprindea o lumânare în plus. Pentru tatăl ei bețivul, și pentru Ion. Nu mai știa dacă-i viu ori mort. Nu mai simțea nimic. De multe ori se ruga la Maica Domnului să-i dea un semn. Cât de mic. Să știe ce să facă cu viața ei în continuare. Preotul din satul lor se minuna că în ultimii ani a văzut-o la aproape toate slujbele în biserică. I s-au auzit povești prin sat că s-ar călugări. Că ar vrea să plece la o mănăstire. Feciorii holtei din sat și-au luat gândul de la ea, ziceau că e nebună. De multe ori, seara, oricine trecea pe lângă casa lor, o auzea cum oftează din greu, suspină și cum se roagă. Mamă-sa îi mai zicea să iasă-n sat, la horă, că poate s-o găsi vreun suflet de fecior milos care s-o ia așa cum e. Însă Zamfira n-o asculta. Își făcea treburile zilnice cu gândul aiurea. Uita unde punea un lucru oarecare, sau ce trebuia să facă. De multe ori se învârtea în gol, prin curte, fără să pună mâna pe nimic. Vedea de frații mai mici, se ducea cu ei să-i ducă dimineața la școala din sat, iar la amiază mergea după ei să-i aducă acasă. Mânca foarte puțin, de abia se atingea de mâncare. De la un timp a început să poarte straie negre. Și o năframă neagră-n cap. Sătenii când se întâlneau cu ea pe ulițele satului treceau pe partea cealaltă sau se făceau că nu o văd. Ea le dădea ziua bună la toți, dar puțini îi răspundeau. Cei mai mulți se făceau că nu aud și nu o văd. Într-una din zile, s-a dus cu mama-sa și cu frații mai mici la izvor, să spele haine. Că se adunaseră multe și trebuiau frecate bine cu leșie. Mai ales albiturile. Era în postul de Sfântă Mărie. Au înhămat calul la căruță și au pornit la trap spre vale. Aveau de mers vreo trei kilometri, către ieșirea din sat. Izvorul era un pârâu care trecea prin pădurea de la marginea satului. Unii săteni luau și apă de băut de acolo, ziceau că e rece și curată. Zamfira nu avea nevoie, aveau o fântână în curte. Luau fiecare haină, o frecau bine de tot cu leșie, după care o clăteau direct în apa limpede de izvor. Și o întindeau la soare, pe iarbă, să se zvânte. Mai erau și alte muieri din sat la spălat. Era o hărmălaie de nedescris. Copiii se bălăceau mai în sus, cu picioarele în apa rece, strigau unii la alții, cântau și alergau peste tot. Zamfira și mama-sa pregăteau straiele de sărbătoare, de Sfânta Mărie, care era peste câteva zile. Cum spălau ele de zor, o muiere mai în vârstă se apropie agale de ele. Pesemne că-și terminase treaba și avea chef de povești. Bătrâna se opri în dreptul Zamfirei și-i zise direct, fără ocolișuri: “Tu Zamfiră, auzât-am că s-o întors Ion a lui Mătrăgună acas’. De fro’ două zâle. Mi-a zâs o cumnată de la ei din sat. O fo’ prizonier la ruși…” Zamfira, la început nu a înțeles ce a vrut să spună. Apoi, când a realizat ce i s-a spus, s-a oprit din spălat și s-a îngălbenit. Vroia să spună ceva, dar nu putea rosti nici un cuvânt. Buza de jos și mâinile îi tremurau incontrolabil. Mamă-sa, aflată ceva mai jos, s-a oprit din spălat și a început să strige: “Da’ ce ai tu, Zamfiră? Ț-o fi rău, mamă?” Femeia tremura toată. Se opri din spălatul unui ștergar mare, alb. Se uita într-un punct fix și tremura. Muierea aceea, bătrâna, își făcu cruce de trei ori, scuipă în sân și se-ndepărtă, bombănind ceva cu Necuratu’. Mamă-sa veni lângă Zamfira și o prinse de umeri. Muierile de prin preajmă se opriră și ele din spălat și priveau la cele două, mama și fiica. “S-o întors Ion al ei acas’ ”, zise liniștită o muiere tânără care spăla și ea alături de Zamfira. Mamă-sa înlemni. Începu să bocească. Zamfira tăcea și plăngea. Plângea mocnit, cu lacrimi mari. Femeile s-au strâns toate în jurul celor două. Dintr-o dată, Zamfira devenea favorita lor. Ea tăcea, în continuare și se uita în același punct fix. După un timp, femeile s-au întors fiecare la treaba lor, iar cele două, mama și fiica continuau să spele. Zamfira se oprea din când în când, se uita în sus, spre cer, și izbucnea în lacrimi. S-au trezit cu Ion în curte în dimineața următoare. Ea încă dormea. Mamă-sa i-a zis că zâmbea în somn, pesemne că a visat ceva frumos. De mult nu mai zâmbise în somn. Redevenise acea Zamfiră senină și liniștită pe care o știau toți. A trezit-o frate-său mai mic. „Scoală, tu Zamfiră, c-avem on mosafir!” S-a trezit buimăcită de somn. Ion ședea pe prispa casei, fumând liniștit. Era slab ca un țâr, de nerecunoscut. Hainele atârnau pe el, dar lui nici că-i păsa. La început nu l-a recunoscut. Se uita la el, extrem de mirată. I se părea că-l cunoaște de undeva. El a privit-o insistent și i s-au umezit ochii. A aruncat țigara și a zis, cu o voce gâtuită de emoție: „Io-s! M-am întors, tu Zamfiră!” Femeia i-a recunoscut vocea. Era vocea lui. Neschimbată, indiferent prin câte a trecut. S-a oprit în prag și a început să plângă cu lacrimi mari. Lacrimi de fericire. Ion s-a apropiat de ea și a luat-o delicat în brațe. „Am venit să te iau. Fără tine io nu plec de aici!” Apoi au tăcut amândoi. Minute întregi. El stătea cu ea în brațe, neștiind ce să facă, iar ea, agățată cu mâinile de gâtul lui, plângea și nu se mai putea opri. Mamă-sa le-a așternut în grabă masa, să se pună să mănânce. Dar ei se uitau unul la celălalt, și nu se mai săturau. Nu le trebuia nimic de mâncare. Bătrâna s-a îndepărtat ușor, și le-a făcut semn celor mici să plece în treaba lor, să-i lase singuri pe cei doi. După un timp, au ieșit în curte. El a venit călare din satul lui până acolo. A suit-o delicat pe cal și s-a urcat și el. „No, țin-te bine, tu Zamfiră!” a strigat el și a ieșit în uliță. A pornit încet, la trap. Sătenii cu care se întâlneau pe uliți se opreau mirați și se uitau după ei. „Ăsta-i ăla a lui Mătrăgună, o vin’t acas’ dup-atâta vreme!” a zis o babă, făcându-și cruci cu nemiluita. Ion le dădea binețe tuturor. Vroia să le arate, într-un fel, că el s-a întors teafăr și nevătămat. Și că femeia de lângă el e Zamfira lui, cea de care a râs tot satul și pe care oamenii se fereau s-o mai salute. La un moment dat el a descălecat, iar ea a rămas pe cal. Ținea calul de căpăstru și mergea încet spre marginea satului. Către pădure. Acolo unde s-au iubit prima oară, acum șapte ani. (VA URMA)
Virgil Pop
ODĂ PROŞTILOR(trov-CCR) de Ion Pribeagu ( pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici. n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani, poet și umorist român) Cu prostul care n-are şcoală Te lupţi puţin şi-ai câştigat. Dar duci o luptă colosală Cu prostul care are şcoală! De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând, Şi actualii, dar şi foştii, Cei mai deştepţi de pe Pământ Au fost întotdeauna... PROŞTII.( din organizaţia infracţională teroristă PeeSeeDee ionopot kivano-trădătorii naţiei PeNaLii- tembelii legionari homo hAURis idiotus -iredentiştii din UDMR-misticul BOR-PMP Petrov-CCR) Nu te ruga la ursitoare Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost, Mai bine urlă-n gura mare : “Iubite Doamne, fă-mă... PROST!”( ca pe cei din organizaţia infracţională teroristă PeeSeeDee ionopot kivano-trădătorii naţiei PeNaLii- tembelii legionari homo hAURis idiotus -iredentiştii din UDMR-misticul BOR-PMP Petrov-CCR) De ce să tragi ca la galeră, Să-nveţi atâtea fără rost, De vrei să faci o carieră, Ajunge numai să fii... PROST. Ei sunt ca iarba, cu duiumul, Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti ! O, Doamne, de ne-ar creşte grâul Cum cresc recoltele de... PROŞTI.(Și-n lumea asta răsturnată, Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Azi am costatat, Nu spera cand vezi miseii,la izbanda facand punte,Te-or intrece nataraii,Chiar de-i fi cu stea-n frunte,din memorie si M.Eminescu,ca eu sant de langa Ipotesti.Mai mult de 35%,din votanti nu si-au exercitat dreptul, niciodata la noi,dupa 1989 ,respectiv 1,6 milioane bugetari,restul pensionari si cativa reprezentanti ai celor ce muncesc din economie ,si parte din diaspora. Mesajul lor a fost direct catre partidele traditionale ce i-au multumit cu te miri ce le-au dat,fiecaruia . Acum ,pentru 2024 se profileaza,cresterea pensiilor de la anul si respectiv intarirea legaturilor partinice,cu alte promisiuni desarte.Nu prea putem accesa fonduri eurupene ca gasim cu greu cerintele acestora,care de obicei nu le avem si nici nu vrem sa urmam calea. E incomod sa fii corect si sa te supui controalelor UE,care stie totul despre tot.Deci e clar cu noile partide ce va sa vina,sa-si aduca votanti din piatra seaca,ca altfel raman cum sant. Aviz si PDU,care-l simpatizez si-l voi pastra in detrimentul PNL-ului ,care m-a dezechilibrat si m-a pus cu mana pe carte,ocazie cu care am mai constatat alte hibe printre care..Cresterea economica se inregistreaza pe marile companii si prin impozitele progresive vor sa dispara,ca nu folosește,decat lor.Presa actuala ce desrveste puterea nu scrie ca nu are ce si nu-si bate cuie in talpa,de dragul scrisului. Au inceput lupte interne in grupele de putere,pentru suprematie si pasarea raspunderii ce-s legate de nu-i si n-avem mai mult. Dar vine judecata de finale si timpul aflarii adevarului,despre toate si nu numai.
Neculai Bejinariu Singura cale durbila si accesibila tuturor e sa sprijiniti partidul nostru PDU si vom fi acolo sa ne facem datoria cu preceptul nostru ,,Totul pentru tara ,nimic pentru noi; ce va fi transformat ulterior in cresterea nivelului de trai,material si cultural al tuturor celor ce muncesc.,intr-o tara curata ca afara,fara modele imprumutate din afara.Le avem si le vom supune la vot in fata poporului. Ne trebuie numai votul,deocamdata,iar cei ce indeplinesc conditiile ,depune-ti cererea de inscriere in filialele judetene ce va stau la dispozitie,pentru a accesa in structurile noastre,remunerate,dupa munca si perioada istorica.. Va multumim respectuos.si inca odata La multi ani fericiti. Sa va dea Domnul tot ce doriti intr-o economie curata.
Neculai Bejinariu Am inteles ca Ministerul Finantelor are nevoie de Consilieri,tineri cu experienta mea ,daca se poate,daca nu o sa-i formeze,ca e posibil in economia de piata.Spune salarii de la 6 mii in sus.Eu am avut 5 mii si m-am pensionat legal.E placut daca stapanesti contabilitatea,ca aduci rezultate bune si M.F.si agentului economic,fara bataie de cap.Lamuresti cocret problemele ce apar de obicei din eroare si confirmi bilanturile contabile ,mai ales corelatia cu bugetul de stat,pentru activitatile desfasurate in economia nationala si nu numai.Au si evazionisti,rai platnici,etc,dar pana stapanesti bine materia impozabila vei lucra insotit de un coleg mai bine trecut prin viata economica sociala si culturala.E un post de viitor pentru oricare ins pregatit,mai ales cel ce utilizeaza computerele.Si e bine sa nu te grabesti in decizii pana nu esti convins ca stii folosi documentul contabil primar si mai ales finalele computerizate.Preceptul,evidenta si control...iata lucruri esentiale a secolelor ce vor sa vina e sfant si nu va disprea atat timp cat raul s-a asociat langa bine si fac o intelegere curata,cu mici exceptii.ce avem menirea sa le starpim.Numai asa domeniul nostru e necesar,esential si stabil (ca o lege,scrisa sau Dumnezeiasca).Sa fiti sanatosi.
Neculai Bejinariu Pe 2024,de dreapta e si PDU,care are o definitie corecta a politicianului de azi si de maine si o implementeaza,un program super de construirea unei tari curate,ca afara cu dictonul -Totul pentru tara,nimic pentru noi -ce in evolutie se va schimba in -asigura cresterea nivelului de trai,material si cultural al poporului - nu a clasei conducatoare ce l-ati alimentat voi cu peste 300 parlamentari peste cel votat de popor in 2009 la referendum,peste 700 mii de salariati bugetari angajati de voi (peste nivelul polonejilor cu o populatie de 30 milioane locuitori) pensii speciale si salarii de lux ce bine le stiti si v-ati propus sa le impozitati din 2024,etc.,etc., Si acest partid PDU,asteapta la sucursalele judetene sa depuneti adeziune ca sa primesca pe cei ce se incadreaza la definitia lor,respectiv sa accedeti in structurile remunerate si la conducerea colectiva implementata la ei,pentru bunul mers al istoriei si folosirea surslor interne de salvare a tarii si a poporului roman.Studiati,studiati ca aveti ce. Au un partid care se cutremura la orice minciuna nu ca voi si suratele,,,Poporul asteapta adevarul..si va veni ziua aceea Raul trebuie sa dispara pe intreg pamantul...
Neculai Bejinariu Ar fi o mare greseala fata de multe care mai sunt si fac un apel la colegii d-voastra,care indepliniti conditiile de membru in PDU sa va depune-ti adeziunile spre verificare si aprobare in calitatea de politician si membru ce urmeaza sa accede-ti in structrile platite ale noului partid ,singurul ce promoveaza gandirea si munca colectiva in spiritul,,Totul pentru tara si nimic pentru noi,,.Filialele judetene va asteapta cu cererile si doleantele in spiritul preluarii raspunderii politice de crearea unei Romanii curate ,crearea unei tari ca afara si asigurarea cresterii continua a nivelului de trai,material si cultural al poporului (nu clasei conducatoare cum a-ti realizat in cei peste 30 de ani de guvernare).Nu e greu sa face-ti un clic si orice intrebare in/discreta si aflati totul despre noi,programul nostru,oamenii nostri si modul de lucru,care,in permanenta mai comporta dezbateri si decizii clare pentru spete si timpuri incomode ce au fost si vor mai fi.In viata unui popor. Important e valorificarea tuturor rezervelor existente si folosirea in interesul tuturor,fara deosebire de neam,clase ,persoane.etc.cum vom vota cei multi nu cum spune seful,fie, trezit din betie.Spor la munca si nu uitati..Totul pntru tara-nimic pentru noi.
Nume conspirativ: ION ILIESCU, nume real: IVANOVICI. Biografia fostului președinte al României, Ion ILIESCU, prezintă date mai putin cunoscute din viata celui care a condus Romania mai bine de 10 ani. Bunicul lui Ion Iliescu, bolșevic urmărit de poliția țaristă Vasili Ivanovici a fost un evreu rus, bolsevic, un puscarias periculos care a fugit din Rusia urmarit de politia tarista. S-a stabilit in Oltenita in 1895 ca argat si baiat de pravalie la un grec, poreclit Tandarica, de pe strada Heliade Radulescu nr. 1 si-a schimbat numele în Iliescu pentru a-si pierde originea ca mai toti evreii aciuiati prin Romania dupa 1900. S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr. 2) cu care, s-a casatorit in 1900–1901. Anghel Savu, era roman, fugit fraudulos din Bulgaria, traversand Dunarea si stabilit in Oltenita. Acesta, le-a facut Mariei si lui Vasile, o dugheana in care, vindeau diverse, pe strada I.H. Rădulescu, nr. 6–8. Vasili Iliescu, fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Ion Iliescu, Eftimie, viitorul calau al poporului roman, Aristita si Verginia). Vasili Ivanovici, a fost foarte bun prieten cu Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia, pe numele sau adevarat Katz. Prietenul bunicului lui Iliescu, parasutat prin Decret Regal George Calinescu, precizeaza in „Istoria Literaturii Romane“: Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia in mod suspect si fraudulos, «parasutat», a fost impamantenit prin Decret Regal, din eroare si diversiune, sustinut fiind chiar de Titu Maiorescu!“ Aici, atentie la diversiunea promovata de Ion Iliescu in presa, prin care se sugereaza ca bunicul lui, ar fi un taran, Paun, de langa Oltenita. Mama vitrega a lui Iliescu, spioana la rusi Mama vitrega a lui Ion Iliescu, a fost dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Gheorghiu Dej, a alfabetizat-o — pentru ca nu stia carte — si a trimis-o in Agentia Economica a Romaniei de la Sofia, unde a stat mai multa vreme. De la Sofia, Gheorghiu Dej a avansat-o si a trimis-o la Moskova, tot la Agentia Economica Romana, dar dupa putin timp, fiind deconspirata ca spion, la cererea rusilor a fost retrasa, adusa in tara si numita Director General la Vamile Romane, de unde s-a pensionat. Marița Iliescu, s-a prezentat cu un Carnet de Luptator in razboiul din Spania (alaturi de Walter Roman), la Asociatia Luptatorilor Antifascisti, spre a se inscrie in aceasta. Desi un fals, dar s-a facut la interventia lui Ion Iliescu, beneficiind de multe si mari drepturi necuvenite. La receptiile date de Ceausescu, niciodata Ion Iliescu, nu a mers cu sotia sa Nina Bercovici (evreica si ea) ci cu Marita, mama lui vitrega! Unchiul lui Iliescu, criminal de meserie pe vremea lui Dej Unchiul Eftimie Iliescu: Unchiul lui Ion Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, fost ofiter de securitate, a participat la represiunea si „decapitarea“ poporului roman, in timpul lui Dej, fiind adjunctul criminalului Alexandru Draghici, Ministru de Interne in aceea perioada. Dupa moartea lui Stalin, acelasi Dej, l-a demis si l-a numit Director la Fabrica de Incaltaminte, „Pionierul“. Alcoolic fiind, intr-o altercatie specifica betivilor, l-a ucis pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 17 ani inchisoare. Se pare ca acolo si-a gasit si sfarsitul. De remarcat ca Ion Iliescu, ascunde cu darzenie originea sa criminala, compromitatoare, lucru firesc din punctul lui de vedere, in fata poporului roman, pe care a reusit astfel sa-l pacaleasca si sa-l umileasca dupa 1989. Bunicul lui Iliescu a stat ilegal în România Investigatiile facute pentru perioada 1901–1902, nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum s-a facut in cazul lui Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici si altii. Se poate trage concluzia, ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita în 1965, la varsta de 88 ani, a fost evreu basarabean, nascut in jurul anului 1877, aciuat fraudulos, fara cetatenie la Oltenita. Iliescu, fiu de țig@ncă căldărară Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici — Iliescu apoi, s-a nascut in Oltenita în 1901, casatorindu-se in 1929 cu Maricica, o țig@nc@ de origine bulgara, din neamul caldararilor, analfabeta, care vorbea prost romaneste si care e adevarata mama a lui Ion Iliescu. Maricica, era fata lelei Stoica, țig@nc@ din Oltenita, venita din Bulgaria si care locuia intr-o cocioaba insalubra, pe o strada paralela cu strada I. H. Rădulescu; nestiindu-se cine era tatal ei. Ion Iliescu, s-a nascut in aceste conditii insalubre, in Oltenita, in data de 03 Martie 1930; an in care Alexandru Iliescu tatal sau, a fugit in Rusia, unde a stat pana in anul 1935. Maricica, mama adevarata a lui Ion Iliescu, moare in 1932, fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus, din Bucuresti, ca ar fi mama lui Iliescu). Tatal lui Iliescu a conspirat impotriva Romaniei Alexandru Iliescu a dus in Rusia o activitate conspirativa impotriva României, fiind Kominternist, NKVD-ist tradator, omul lui Stalin. Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita, era casa conspirativa a Kominternului si NKVD-eului. In Rusia, Alexandru Iliescu, a avut tot felul de ocupatii printre care si hamal si a avut se pare si copii nelegitimi. In 1935, Alexandru Iliescu s-a intors din Rusia, fiind condamnat la 12 ani inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi); inchisoare executata cu intermitenta. In inchisoare, a fost turnator la politie. Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, nevasta unui coleg de puscarie, Ivanus, un bolsevic periculos. Cu aceasta, Alexandru, a facut un copil din „flori“: Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, securist adus in cosciug metalic sigilat, din Orientul Mijlociu. Iliescu si legatura de familie cu clanul țig@nesc Cioaba Precizare: In 1940, Alexandru Iliescu s-a casatorit cu Marita, țig@ncă din Maramures, sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, autointitulat Rege al țig@nilor, cu care a avut doi baieti; fratii vitregi ai lui Ion Iliescu, Mircea si Crisan, veri primari cu Cioaba. Unul a fost Atasatul Militar al Romaniei la Moskova iar celalalt Director Adjunct la IRSOP, prin influenta lui Ion Iliescu, desi erau semianalfabeti, fiind țig@ni. Sa nu ne mai miram de ce prima masura pe care a luat-o Ion Iliescu dupa ce a pus mana pe putere, a fost restituirea aurului țig@nilor. Tatal lui Ion Iliescu: Alexandru Iliescu, baiatul cel mare al lui Vasili Ivanovici — Iliescu apoi, a decedat la Oltenita, la o manifestare de 1 Mai in tribuna, beat, cu sticla de tuica in mana. Ce se mai poate spune? Nu mai am cuvinte; nu pot caracteriza acest popor roman, care s-a lasat condus timp de 16 ani de catre un om de talia lui Iliescu, un descendent al unor evrei ruși, români și al țig@nilor bulgari, genocidar si tradator de Romania! Analistul politic Serban Oproiu a reconstituit biografia fostului presedinte
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.